Ziua de sâmbătă, 25 octombrie 2025, a fost însemnată în calendarul comunei Brusturoasa drept ziua în care l-am cunoscut pe Bădița Ioan Măric, pictorul naiv de renume mondial. Rădăcinile sale se găsesc tot în pământ băcăuan, mai exact în Luncani.
Despre Bădița Ioan Măric se pot umple cărți întregi, doar cu biografia sa, el având o viață ca o poveste cu final fericit. Pornit de jos, copil de țăran care păzea vacile, a făcut pași pe calea instruirii tehnice, a absolvit Școala profesională de mecanică agricolă, apoi Școala tehnică de maiștri, a lucrat ca tractorist, tehnician agronom, instructor sportiv, operator cinema, muncitor în construcții, pentru ca în final să devină profesor. Pentru că toată viața a continuat să învețe, deoarece marea lui pasiune, dar și marele său talent, acela de pictor, avea nevoie și de îndrumare. Așa că a venit rândul Școlii Populare de Artă din Bacău, clasa maestrului Ilie Boca, apoi Liceul de Arte Plastic. În tot acest timp a continuat să lucreze cu normă întreagă, ba chiar și în schimburi. Însă nimic nu l-a oprit să picteze. A pictat cu poftă, cu nesaț, tehnica sa evoluând pe măsură ce își cristaliza stilul propriu.
În cele din urmă, Bădița a decis că e timpul să facă și facultatea, mai exact Facultatea de Arte vizuale și Design din Iași, specializându-se în Pedagogia Artelor Plastice și Decorative, pe care a absolvit-o la aproape 70 de ani. Un lucru rarisim, despre care mai auzi doar prin cartea recordurilor. Acum, a devenit profesor de arte plastice. Și reprezintă cea mai bună lecție de viață, prin propriul exemplu de hotărâre și muncă neobosită.
Lucrările sale au fost expuse în țară și peste hotare, în Franța, Belgia, Canada, Germania, Italia, Cuba, China, Brazilia, India, S.U.A., ba chiar și Australia. A primit peste 100 de premii și trofee, din care merită menționată măcar medalia de aur primită în 1974 la Lugano în Elveția, iată că acum peste 50 de ani! Iar D-zeu i-a dat zile îndelungate, ca să aibă timp să creeze atât de multe frumuseți. Acestea au fost expuse în peste 200 de expoziții personale, adică doar lucrările sale, dar și în peste 3000 de expoziții colective, de pe întreg mapamondul. A ilustrat cu desenele sale peste 20 de cărți, de la cărți de povești, la romane istorice. A fost subiect și protagonist al mai multor filme documentare.
În străinătate a primit tot felul de trofee care îi recunosc talentul de excepție. În Franța, cel puțin, este aproape ca la el acasă, încât unii sunt de părere că ar trebui să primească și cetățenia franceză. Doar că menționa într-un interviu că: „Tot din mâini vorbesc și cu francezii, fiindcă nu am avut posibilitatea să învăț. Tata a spus că nu mă face nici doctor, nici popă, nici notar, nici primar, nici nimic. De pictor, nu a spus…..”
Izvorul său de idei este inepuizabil, iar miile sale de picturi nu ar putea fi cuprinse nicăieri, în așa fel încât să ne formăm o idee rezonabilă despre dimensiunea reală a operei sale. O asemenea cantitate de muncă nu mai lasă loc și de alte lucruri din viața obișnuită. Marele său noroc a fost că a găsit o soție excepțională, Niculina, care i-a înțeles arderea și pasiunea neostoită. Ea a fost cea care, din umbră, a suplinit tot ce nu avea el timp să facă. Și care îl însoțește peste tot, fie în țară, fie peste hotare.
Iar la Brusturoasa, a fost un eveniment de neuitat! Spațiul a fost neîncăpător. Energia din încăpere era de nedescris, avea în ea bucurie, încântare și mulțumire. Copii, adulți, cunoscători de artă, dar mai ales necunoscători, cu toții au vibrat la unison.
Prezenți la eveniment au fost și artistul plastic Augustin Cojocaru, ,,brustureanul” care de 4 ani face taberele de pictură în casa lui de pe deal, editorul acestui album Ionel Rusei, care a încântat auditoriul cu multitudinea cunoștințelor sale, dl. primar Cristian Găburici-Coman, și desigur Niculina Măric. Colaboratorii noștri din acest proiect, reprezentanții G.A.L. Valea Muntelui, au stat cuminți în ultimul rând de scaune, dar au apreciat și ei cele petrecute.
Am avut plăcerea de a avea alături de noi și pe o tânără artistă Claudia Raisa Hogea. care ne-a cântat la chitară, dar și un rapsod popular, Ionuț Atrejei, membru al Șezătorii Brusturoasa, care ne-a vrăjit cu fluierul său.
Rând pe rând, toți invitații ne-au vorbit despre ce a însemnat și înseamnă în viața lor arta Bădiței, dar și câțiva spectatori care îl cunoșteau pe Bădița.
Poze avem cu sutele…. ce să vă spun, doar atât: A fost minunat!!!
Născută în Brusturoasa, pasionată de istoria locală.