Pentru a înțelege dimensiunea tragediei pe care a traversat-o Brusturoasa, dar și celelalte sate, în timpul Primului Război Mondial, vă voi prezenta o situație a efectivului de animale din aprilie 1916, pe care l-am regăsit prin arhiva mea. Referirea la război este aceea că, după ce veți afla numărul de animale existente, o să descoperiți jaful incredibil făcut de armatele străine care ne-au călcat. Asta pentru că, în afară de casele și grajdurile distruse în lupte, oamenii au rămas și fără aceste animale care le asigurau hrana zilnică.

Brusturoasa era la acea vreme de început de 1916,  un sat cu oameni înstăriți, care aveau multe animale. Comparând cu celelalte sate din Plasa Comănești, putem vedea că zestrea satului era una considerabilă. Puține localități din județul Bacău erau mai bogate. Mi-ar fi plăcut ca și voi să vedeți întregul tabel, însă era prea complicat.

După cum se poate constata cu ușurință, Brusturoasa conducea la mulți dintre indicatori. Pe alocuri doar Dărmăneștiul, având un număr mai mare de gospodari, ne depășea.

În schimb conduceam detașat la numărul de oi. Munții aceștia ai noștri erau, și mai sunt, o sursă importantă de hrană pentru oi, acestea reușind să găsească mâncare în locuri în care vacile nu se descurcă.

Din păcate zona de graniță, după cum am menționat în multe articole, ne-a vitregit în multe feluri. În acel an 1916, Brusturoasa a fost evacuată în totalitate. Oamenii au plecat în refugiu cu cât a încăput într-o căruță, cu o vacă, aceasta trebuind să le dea niște lapte copiilor. Am auzit de o femeie din sat care plecase cu scroafa cu purcei.

Bărbații plecaseră la război, iar femeile și copiii plecaseră în refugiere. Tragedia era de nedescris. Animalele fuseseră eliberate, pentru a se hrăni singure, în măsura care se putea.

Doar câțiva bătrâni însoțeau femeile în convoiul de refugiați.

În urma lor, cotropitorii au adunat toate animalele și le-au trimis ca hrană trupelor lor din primele linii de-a lungul frontului. Este aproape de neimaginat cum, din peste 9000 de capete de animale de diferite feluri, oamenii să moară de foame la sfârșitul războiului, iar mare parte dintre ei să trăiască în bordeie săpate în pământ.

Rămăseseră fără absolut nimic. Și revin cu îndemnul meu, dragi prieteni. Să nu-i uităm pe străbunicii noștri, care au îndurat asemenea vremuri! Merită recunoștința noastră pentru sacrificiile lor!

De Liliana Atomulese

Născută în Brusturoasa, pasionată de istoria locală.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You cannot copy content of this page