Despre biserica „Nașterea Maicii Domnului” din Brusturoasa, S-au spus și s-au scris multe lucruri, dar o mică reamintire nu strică niciodată.
Atunci când spunem Parohia Brusturoasa, ne gândim strict la biserica din centrul comunei. Însă, în urmă cu 150 de ani, dar și mai târziu, lucrurile erau destul de diferite. Ce e drept, și locuitorii din zonă erau mult mai puțini. De aceea, bisericile erau și ele mai puține, iar preoții oficiau slujbe la câte două, sau chiar trei biserici, evident, prin rotație. Așa era și cazul parohiei Brusturoasa, care avea ca filiale biserica ,,Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul” din Palanca, dar și Schitul ,,Pogorârea Sfântului Duh” din Cotumba.
Despre aceasta, cea mai veche referire părea a fi cea care ne spunea că în 1856 a început construcția unei biserici din lemn, lucrare terminată în 1859. Așadar, aflăm din relatările preotului Gheorghe Hanganu că în acel an 1856 a început construcția bisericii cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului”, sărbătoare care în calendarul creștin ortodox se prăznuiește în fiecare an în data de 8 septembrie. La acel an, paroh era preotul Vasile Hanganu, unchiul celui ce avea să devină preotul Gheorghe Hanganu. O familie de preoți care și-a adus o contribuție extrem de importantă în comunitatea din Brusturoasa.
Așadar, construcția bisericii începută în 1856, din lemn, este terminată cu ajutorul comunității în anul 1859. Atunci are loc sfințirea lăcașului, ceremonie la care participă și Arhiereul Nectarie Hurmuziu, locțiitor de episcop la Roman. Din monografia sa, preotul Gheorghe Hanganu ne lasă de înțeles că în acel an 1859, la sfințirea bisericii, tot preotul Vasile Hanganu ar fi fost paroh.
Nu am găsit încă vreo informație despre ce s-a întâmplat cu preotul Vasile Hanganu, poate că a plecat la cele veșnice în următoarea perioadă. Spunem asta pentru că, pentru anul 1863 am aflat despre un alt preot, mai exact Ion David.
Revenind la parohia Brusturoasa, următoarea referire este cea care ne spune că în anul 1871 se termină construirea unei noi biserici, sub conducerea preotului Neculai Teodoreanu, cu ajutorul locuitorilor, pe cheltuiala comunei, primar fiind atunci Gheorghe Tunaru. Acest lucru a fost necesar, deoarece vechea biserică de lemn se depreciase. În imaginea alăturată, putem vedea cum arăta biserica prin anii 1910 – 1911, oricum, înainte de anul 1912 când a fost construit pridvorul. La acea vreme încă mai avea acel turn de deasupra altarului. După mulți ani, se pare că părintele Ioan Grigoraș l-a desființat, poate fiindcă a putrezit, ori poate că a fost deteriorat de bombardamente din vreunul din cele două războaie.
În anul 1912, Monitorul Oficial al României (nr. 54/9 iunie 1912) ne informează că primăria Brusturoasa scoate la o nouă licitație, lucrarea în valoare de 2000 de lei a construcției pridvorului bisericii din satul Brusturoasa. Cu această ocazie, au fost realizați și contraforții de susținere a clopotniței.
În 1916, biserica din centru este vandalizată de trupele de ocupație germane, care, după cum se vede în imaginea alăturată s-au adăpostit în interior, iar după spusele unor bătrâni au adăpostit până și caii. De altfel, în imagine se văd grămezi de fân, pe care poate dormeau soldații, ori care erau nutrețul cailor. Acești doi soldați, probabil unul german și altul ungur, fumează, arătând totală desconsiderare pentru sfântul lăcaș.
Se spune că o imagine face cât o mie de cuvinte. Nimic mai adevărat. Iată în imaginea alăturată, esența legăturii dintre biserică și comunitate. În această poză îl regăsim pe părintele Gheorghe Hanganu, în mijlocul credincioșilor săi, cu prilejul ,,Zilei Eroilor”. Poți vedea cum războiul care se încheiase abia de câțiva ani, lăsase în urmă oameni triști, copii săraci îmbrăcați în haine unele prea mici, altele rupte și cârpite. Pe toți însă îi unește credința, îi unește respectul pentru eroii neamului, eroi care erau părinții și frații lor.
Deși nu am găsit încă nici un document care să certifice exact, se pare că în anul 1930 părintele Gheorghe Hanganu s-a pensionat, având venerabila vârstă de 73 de ani. Domnia sa a mai trăit până în anul 1934. Nu se știu detalii despre ultimii ani ai părintelui Gheorghe Hanganu, ca de altfel nici despre viața sa. Revenind la acel an 1930, se pare că atunci au avut loc niște modificări organizatorice, lucru ce reiese din informațiile că biserica din Palanca a redevenit parohie, la conducerea acesteia venind preotul Gheorghe Gheorghiu și că la Brusturoasa tot din acel an, preot paroh a devenit părintele Ioan Grigoraș. De fapt, de pe piatra din cavoul părintelui Grigoraș aflăm că a devenit paroh, probabil oficial, de la 1 ianuarie 1931. Preotul Ioan Grigoraș avea să fie alături de comunitatea din Brusturoasa vreme de cincizeci și unu de ani, adică până în anul 1981, când o moarte fulgerătoare l-a luat din sânul familiei și al credincioșilor.
În anul 1947, an de cumplită secetă și foamete, în urma solicitării credincioșilor, preoții și mai marii bisericii ortodoxe din Moldova au decis să plece într-o procesiune cu moaștele Cuvioasei Parascheva de la Iași, pentru a aduce ploaia de care era atâta nevoie. De altfel, a fost cea mai mare procesiune organizată vreodată cu moaștele acestei sfinte. Racla a fost însoțită prin județele Iași, Vaslui, Bacău, Neamț și Baia, de către mai mulți clerici de la Catedrala Mitropolitană, în fruntea lor fiind arhimandritul Teoctist Arăpașu. Nu știm ce s-o fi petrecut în alte localități, însă la Brusturoasa, după ce racla a fost depusă în biserica din centru, a început o ploaie care a durat vreme de două ceasuri. Se spune că acolo unde oamenii sunt buni, Dumnezeu le ascultă ruga.
Multe mai sunt de spus despre biserica satului nostru, dar vom mai reveni. Până atunci, priviți o imagine panoramică a bisericii, însoțită de o scurtă poveste.
Născută în Brusturoasa, pasionată de istoria locală.