După cum am menționat și în alte postări, familia generalului Radu R. Rosetti a adus în Brusturoasa o schimbare în bine. Încă de mai înainte de căsătoria sa, în 1907, cu căpitanul pe atunci, Radu R. Rosetti, moșia Brusturoasa îi fusese dată de zestre prințesei Ioana Știrbey. În 1904, prințesa dăruise elevilor școlii Brusturoasa premii și haine în valoare de 800 de lei. Construise în satul Brusturoasa, tot cam în acel an, un dispensar, pentru care suporta toate cheltuielile de salarii, lemne, medicamente și altele. Oamenii erau tratați în mod gratuit de către un subchirurg. Prințesa plănuia tot felul de metode de a ajuta localnicii să ducă o viață mai bună. Căsătoria cu Radu R. Rosetti a făcut ca lucrurile să meargă și mai repede.

Soarta adunase la un loc doi oameni cu suflet bun, ea frumoasă, inteligentă și perfect educată, el militar de carieră, cu profunde convingeri patriotice, dreptatea fiind pentru el literă de lege, indiferent de cine ar fi fost implicat. Venind în Brusturoasa, constataseră că oamenii locului nu o ducea deloc bine. Așa că și-au făcut o misiune de credință din a îndrepta lucrurile. În 1907 aveau să cumpere un loc în Cotumba, pe care au construit un spital cu paturi, dar care funcționa și ca dispensar, cu dotări moderne pentru acele vremuri. Tot ce însemna funcționarea acestuia era plătit de familia generalului. Erau arondate satele Palanca, Ciugheș, Camenca, Brusturoasa, Agăș, Sulța și Goioasa, consultațiile și tratamentele fiind gratuite. În 1916, pentru că situația de pe front era disperată, generalul a dăruit aparatura spitalelor de campanie. Oricum, luptele purtate în zonă au distrus aproape în totalitate clădirile spitalului. Abia în 1927, generalul a reușit să refacă spitalul, și să îl redeschidă. Povestea spitalului este lungă și o vom mai afla altădată.

Prințesa aduna la ea femeile satului, pe care le învăța cum să cultive legume, dar și flori care să înfrumusețeze satul. Din pepiniera și din grădinile de la curtea de la Șugura, ea dăruia oamenilor semințe, răsaduri și puieți de pomi roditori. Fetele și femeile erau ajutate să învețe noi lucruri despre țesut, cusut, ori cum să își îngrijească gospodăriile. Generalul povestea în volumul său de „Mărturisiri”, cum soția sa aduna la bradul de Crăciun, o mulțime de copii din sat, cărora le dăruia haine, dulciuri și alte mici cadouri, făcându-le sărbătoarea magică. Din păcate, viața tinerei Ioana Rosetti avea să se sfârșească prematur, la doar 29 de ani, dând naștere celui de-al patrulea copil, lăsându-l pe general neconsolat.

Generalul rămăsese cu patru copii foarte mici, în timp ce tocmai izbucnise primul Război Mondial. Copiii erau în București însă generalul, știind ce va urma, i-a trimis în Anglia, împreună cu bona lor. El avea să rămână în miezul evenimentelor ce urmau să vină. A fost implicat în tot ce a însemnat pregătiri de luptă, în tot felul de tratative, a deținut înalte funcții în stat, stătea la discuții cu miniștrii momentului, dar și cu regele Carol, apoi cu regele Ferdinand și regina Maria. Din nou revin asupra „Mărturisiri”-lor sale, care ne lămuresc pe cine am avut noi în Brusturoasa. Un mare om de stat, un caracter ireproșabil, cu o inteligență ascuțită care a putut analiza perfect istoria acestei țări, dar și a armatei, publicând zeci și zeci de lucrări. A luptat pe front, în mai multe teatre de operațiuni, fiind bolnav pe moarte de tifos, apoi fiind rănit în bătălie. La acel asalt, situația trupelor sale era disperată, însă le-a spus soldaților că el rămâne acolo rănit, dar să nu îndrăznească vreunul să treacă înapoi peste el, învins. Și lupta a fost câștigată. A rămas cu un picior mai scurt, dar cu mintea întreagă. La patul lui de suferință a venit regina Maria, dar și alte personalități ale României, pe care le găsim în manualele de istorie. Pentru toate acestea, a fost înaintat la gradul de general.

După război, revenirea la o viață normală a fost extrem de grea. Satul era distrus aproape în totalitate. Curtea de la Șugura nu mai avea clădiri. Luptele se duseseră pe Șugura, la capătul  de sus fiind vârful Popa, unde se făcuseră buncăre, fiindcă de acolo se vedea toată zona și se putea conduce lupta. Dealtfel, și în al Doilea Război Mondial, lupte grele se duseseră tot acolo. Ani de zile după aceste evenimente, când ploua mai tare, apa aducea la vale cranii și oase de soldați. Încă și acum se mai descoperă schelete, puști, căști și componente ale ținutelor militare, dar și grenade și tuburi de obuze.

Generalul Rosetti pierduse enorm în acești ani de război. Cel mai important, soția. Copiii, care trăiseră ani buni în Anglia, aproape nu-l mai cunoșteau iar Elisabeta, fiica mai mică, nu știa deloc cine este. Șugura nu mai exista. Prin bunăvoința nepotului generalului Rosetti, dl. Ion Sturdza, am primit niște date concrete, care arată dimensiunea dezastrului pentru familie. Din cele aproximativ 6300 de ha de pădure 2000 fuseseră distruse complet, iar alte 2000 au avut stricăciuni majore și care mai târziu au fost atacate de un dăunător al lemnului. Spitalul era și el distrus. Practic nu mai aveau nici o sursă de venit. Conform unei evaluări, pierderile moșiei fuseseră de 3.981.000 de lei, iar pentru refacere ar fi fost nevoie de 2.700.000 de lei. De la statul român, au primit ca despăgubiri aproximativ 74.000 de lei. Pădurea, câtă mai era, putea fi exploatată cu greutate, pentru că nu mai erau animale, mulți bărbați muriseră pe front, nu aveau ce mânca, unde sta nici ce îmbrăca. Totuși, prin niște artificii meșteșugite, cu niște împrumuturi, au reușit să taie la ras o parte din pădurea stricată, recuperând cca 2.000.000 de lei. Cu o parte din acești bani, generalul a modificat anexele casei din București, transformându-le în apartamente de închiriat, ca să aibă ceva bani pentru familie. În Brusturoasa, a refăcut clădirea de la Șugura apoi, cu ce s-a mai adunat din veniturile următorilor ani, generalul a refăcut 612 ha de pădure plantând cca 2.960.000 de puieți. Dar, pe lângă cele pe care le făcea pentru moșia sa, el nu a uitat că satul are nevoie de ajutor. Așa că s-au cheltuit cu ajutoare și cu materiale, 200.000 de lei pentru refacerea locuințelor; 240.000 de lei pentru refacerea școlilor din Brusturoasa, Palanca, Ciugheș și Cotumba; 50.000 de lei pentru bisericile din Brusturoasa și Cotumba; 230.000 de lei pentru refacerea a o parte din clădirile fostului spital, care funcționa acum ca dispensar.

Printre multitudinea de lucruri pe care le avea de făcut în acei ani, ca demnitar în diverse funcții la București, ca proprietar de moșie la Brusturoasa, generalul nu a încetat nici o clipă să caute noi metode de a ridica întreaga comunitate din această comună. Alături puteți vedea un fragment dintr-o prezentare a satului, care ne lămurește asupra celor petrecute în Brusturoasa. Cât despre acele medalii pe care generalul le crease pentru concursul de industrie casnică, vă las plăcerea să găsiți toate informațiile în primul număr al revistei „IZVOR DE NEUITARE”, ce va apărea în curând.

Dacă ar avea cineva ideea că familia generalului Rosetti ar fi fost ceva rău pentru comunitate, sper ca din cele prezentate azi, să-și schimbe părerea. Veți mai găsi și în alte articole relatări despre faptele bune pe care generalul le-a înfăptuit pentru Brusturoasa.

De Liliana Atomulese

Născută în Brusturoasa, pasionată de istoria locală.

5 comentarii la „Brusturoasa, o comună modernă – anii 1920”
  1. Fiecare articol scris, atat de bine documentat, stârnește in mine o avalansa de emoții.
    Uneori pur si simplu rămân fără cuvinte,teleportata in poveste, in acele timpuri,văzând cu ochii minții tot ce s-a intamplat in acele vremuri.
    Ceea ce faci prin aceste articole, este un lucru inestimabil.
    Azi,citind, am avut senzația ca ești un trimis din acele timpuri pentru a ne reaminti si pentru a readuce comunitatea la viata.

  2. Încă o lecție de omenie și patriotism. Este important ca generațiile tinere să poată găsi o ancoră care duce spre adevărul istoric.
    Care să demonteze sintagme intenționat folosite , chiar și după anii ’90 , legate de aceste personalități.
    Felicitari !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You cannot copy content of this page