Pentru că în ianuarie 2025 se împlinesc 110 de ani de când apărea în M.O. Nr. 226 din 11/24 ian. 1915, Decretul Regal prin care școala din Brusturoasa primea în mod oficial numele de „Ioana R. Rosetti, născută Știrbei”, s-ar cuveni să aflăm câte ceva despre această adevărată prințesă. Prințesă de sânge, fiind nepoata domnitorului Barbu Dimitrie Știrbei, dar mai ales prințesă prin felul de a fi, simplu și lipsit de aroganță și în plus, plin de generozitate.

Cumva, s-a întâmplat să știm destul de puține lucruri despre ea. Personalitatea extraordinară a generalului, soțul său, a fost atât de puternică, de remarcabilă, în toate aspectele societății acelor timpuri, încât Ioana, deși ar fi putut să pară într-un con de umbră, de fapt a rămas cu discreție alături de el, însă la fel de valoroasă și de puternică. De o inteligență sclipitoare, cu o educație mai mult decât solidă, trăind în preajma regilor României, Ioana a reprezentat acea perlă rară, care a întregit armonios un cuplu format din doi oameni extraordinari.
Generalul, în volumele sale de „Mărturisiri”, din bun simț și modestie, a spus puține lucruri despre tot ce au făcut ei în Brusturoasa. Însă, amprenta lăsată de această familie aici, va rămâne pentru totdeauna în memoria locuitorilor.

În vreme ce căpitanul, mai apoi devenit general, s-a dedicat cu trup și suflet intereselor țării, conducând lucrurile cu mână fermă și dreptate, oriunde a fost desemnat, Ioana a devenit o adevărată binecuvântare pentru locuitorii de pe moșia Brusturoasa. Foarte tânără, fără nici o experiență în conducerea unei moșii, a avut înțelepciunea de a asculta sfaturile soțului său și pe cele ale administratorului. Iar ideile sale, îndreptate spre dezvoltarea și înflorirea satului au avut ca rezultat realizarea unor lucruri nemaiîntâlnite în această zonă.
Aceste străduințe ale familiei Rosetti, nu au rămas neobservate. Se pare că, la un moment dat, în presa de atunci, un anume State Dragomir scria, sub pseudonim, un articol despre Ioana R. Rosetti. După cum veți putea constata, tot ce era scris în articol era un adevărat Laudatio, la adresa acesteia. Conținutul acestui articol, scris în timpul vieții Ioanei, avea să fie reluat cu prilejul plecării sale la cele veșnice, la doar 29 de ani, după mai mulți ani de la publicarea sa inițială, într-un alt articol al ziarului de Iași „Evenimentul”, din 2 aprilie 1914.
Ioana Rosetti
născută Știrbei
Ca să se poată vedea ce suflet de elită s’a pierdut prin moartea prematură a d-nei Ioana Rosetti, născută Ştirbei, reproducem un articol al colaboratorului nostru, d. State Dragomir, scris acum opt ani în urmă, sub psedonimul „De la Roşcani“. Chipul cum ştiu această fiinţă ideală să-şi îndeplinească îndatoririle de mare proprietară, ar putea pune pe gânduri pe aceia cari ne dau ca singur mijloc de îmbuntăţire a soartei ţăranilor, principiul exproprierei. Din parte-ne încredinţăm creştineşte, sufletul ei mare, nobil şi cinstit, că-n sferele divine în care acum pluteşte, o urmăresc binecuvântările tuturor miluiţilor ei. (….) Ioana Ştirbei, e principesă şi drept să spun că m’am minunat când mi s’a spus şi mai cu seamă când am văzut că iscăleşte scurt pe româneşte: Ioana Ştirbei şi nu, cum m’aş fi aşteptat : la princesse Jeanne Ştirbey.

Acel care citeşte acesté câteva rânduiri poate conchide multe asupra educaţiunii sufletului aceleia care-şi spune Ioana Ştirbei şi nu, cum am zis: la princesse Jeanne. La princesse Jeanne ar fi putut să fie mândră, pedantă, uşuratecă. Ioana Ştirbei însă e modestă, serioasă şi înţeleaptă. Ar fi putut, să-şi cheltuiască averea, fără ca nimeni să’nţeleagă ceva din ea. Ioana Ştirbei, însă, şi-o cheltuieşte în binefaceri, cari-i aduc binecuvântările celor lipsiţi: a sătenilor în special.
Nu e fiinţă căreia să i se adreseze, şi pe al căreia suflet să nu-l câştige,datorită sincerităţii şi bunătăţii inimei sale. Nu ştiu care-i sufletul sărman care i se adresează şi care nu capătă răspunsul ce-l doreşte. (….)
De când şi-a luat în stăpânire drepturile ce le are asupra unei părţi din moşia Brusturoasa, cu cumpăna unei judecăţi de înţelept şi de binefăcător, a făcut să se resimtă apariţiunea ei aici. De la copii până la bătrânele şi bătrânii satului şi până la funcţionarii mai sărăcuţi şi mai lipsiţi, toţi resimt cuvântul bun şi ajutorul cu înţelepciunea. De anul nou, copacul, care aduce haine noi şi jucării la toţi copiii, nu lipseşte. Ea însăşi le împarte şi resimte bucuria celor cari se bucură. Sătenii săraci capătă ajutor. La Paşti, grija cea mare e ca să nu lipsească nimic de pe masa şi de la casa celor a cărora stăpână cuminte este.
Ca din pământ a răsărit în mijlocul satului o infirmerie şi c’un doctor, pentru care a înscris în chetuieli un buget aparte şi toţi sătenii şi de prin împrejurimi chiar, au consultaţii şi medicamente gratuite. Pentru anul viitor face un spital cu paturi pe malul Trotuşului şi alături o baie sistematică, unde sătenii să-şi poată îngriji de câte ori vor voi, fie iarna, fie vara, de curăţenia corpului şi de boalele inai grele, pentru cari ar fi nevoiţi să se ducă cine ştie pe unde ca să se poată îndrepta.
E vorba, după cum mi se comunică să mai întemeieze în viitor o mică şcoală profesională pentru fetiţele din sat!… Voieşte… în sfârşit să facă din Brusturoasa, un sat model, care să fie luat drept pildă de satele din Moldova.
Citez o împrejurare din care se va vedea cum ştie să cumpănească ajutorul pe care’l dă şi cum ea însăşi se’ngrijeşte ca el să folosească !
O bătrână cunoscută că e cam beţivă, o pândi când trecea cu trăsura prin sat. Îi iese înainte şi-i cere ajutor căci piere de foame, n’are ce mânca. Bătrâna se aştepta, poate ca altădată, la câţiva franci.
„N’ai ce mânca ?… Bine… îi zise Ioana Ştirbei, sui colea cu mine în trăsură“.
Se duse la magazia din apropiere, îi cumpără un sac de făină şi merinde, le puse în trăsură şi i le duse la casa ei… iar aci îi spuse:
„Am să vin în fiecare zi să văd cât ai mâncat. Dacă ai să le vinzi pentru băutură, am să ştiu“.
Se povestesc multe binefaceri chibzuite în felul acesta. Toată lumea de pe aci o admiră şi se închină în numele ei. Copiii o idolatrează, iar sătenii se uită la ea ca la un trimis al lui Dumnezeu! (….)
Ştiu că aceste câteva rânduri poate c’o vor nemulţumi, fiind că nu doreşte ca binele ce-l face să-l trâmbiţeze sau să fie trâmbiţat. Îi cere iertare un fiu de sătean. Creadă Ioana Ştirbei că n’a făcut-o cu intenţia ca s’o nemulţumească, dar cu gândul să poată servi drept pildă la atâţia proprietari din ţară, cari nu ştiu şi nu cunosc binele ce’l pot face. Cu chipul acesta şi-ar putea servi şi ei ţara şi neamul așa încât să poată fiecare aspira la o parte de nemurire, după care aleargă orice suflet care gândeşte sănătos. Ioana Ştirbei a înţeles acest lucru şi ne denotă pe femeia superioară în înţelesul mare şi drept al cuvântului. (State Dragomir)
Nu am reușit să aflu cine să fi fost acest „fiu de sătean”, State Dragomir. În acei ani, la Iași, a existat un mare actor al „Teatrului Național” cu acest nume, care scria dramaturgie, dar și publicistică. Doar că acesta se născuse în Basarabia neavând, aparent, vreo legătură cu Brusturoasa.
Desigur că, până la sfârșitul vieții sale, Ioana a făcut tot ce își propusese inițial, ba chiar cu mult mai multe decât ne încap într-un scurt articol de blog.
Iar decizia regelui Ferdinand a venit ca o recunoaștere a tot ce făcuse Ioana Rosetti pentru comunitatea din Brusturoasa.
Doar că, după venirea comuniștilor, numele acesta a fost trecut sub tăcere, apoi desființat.
Mulți ani mai târziu, în data de 9 iunie 2001, autoritățile din Brusturoasa au hotărât că este necesară repararea acestei nedreptăți. Aceasta s-a petrecut într-un cadru festiv, în prezența fiicei Ioanei Rosetti, Elisaveta Varlam, care fusese ultimul copil al familiei și care se născuse în acel an 1914. La eveniment au participat și nepoții Ioanei Rosetti, adică Ion Varlam, dar și Ion Sturdza împreună cu soția sa, Iuliana Victoria Sturdza.

O prezență foarte importantă a fost și cea a doamnei Aurora Nemeșiu, fiica fostului director Alexandru Bălăuță, care fusese și ea cadru didactic al școlii din Brusturoasa, în anii 1940.
Iată cum momente importante pentru comunitatea noastră, ies la iveală, spre neuitarea și respectul nostru.

Născută în Brusturoasa, pasionată de istoria locală.
Foarte interesant articolul, mulțumesc! Informatia, alaturi de portretul Ioanei Rosetti ar trebui să existe și în școală, dacă nu exista deja. Păcat că s-a stins asa devreme, probabil avea să facă mai mult dacă mai trăia încă 29 de ani, măcar. Se cunoaște cauza morții?
Frumos (și ) acest articol ! Felicitări !
Știa Regele Ferdinand cât de importantă este prezenta feminină în viața țării !
Respect și considerație creatorilor de bine !