În mai multe postări am povestit despre lucruri petrecute în trecut. Situația locuitorilor din Brusturoasa, ca de altfel din toată zona de munte în care ne aflăm, era deosebit de grea la începutul secolului trecut. După cum spuneam, oamenii aveau prea puțin pământ, așa încât abia își duceau traiul. Bărbații lucrau pe unde puteau, unii la pădure, alții la transportul păcurii, după cum menționasem în alt articol, reușind cât de cât să se descurce.

În aceste circumstanțe grele, în iulie 1914 a izbucnit Primul Război Mondial. Totul s-a schimbat, în mai rău. Mulți capi de familie au fost mobilizați, în urma lor copiii rămânând muritori de foame.

În ziarul „Adevărul”, din 12 septembrie 1914, apare un articol surprinzător, care dezvăluie întreaga tragedie a oamenilor care mureau de foame. Disperarea te împinge la gesturi care pot duce la niște urmări greu de anticipat. Iată ce relatează redacția acestui jurnal.

DISPERAREA UNOR ȚĂRANI

Domnule Director,

Vă rog să publicați în ziarul dv., cele mai jos notate:

În comuna Brusturoasa, de pe valea Trotușului, între stațiile Elie Radu și Palanca, în seara de 7 cor. Pe când venea trenul de marfă No. 837 cu mai multe vagoane încărcate cu cereale cari trebuiau să treacă în Ungaria ca export, mai mulți locuitori necunoscuți au început să strige la mecanicul de pe mașină să oprească și să le dea lor sacii cu porumb.

Mecanicul nevoind să oprească trenul, locuitorii au început să pună lemne pe linie și să bombardeze trenu cu pietre. Trenul nemai putând înainta din cauza lemnelor și cum era și pantă, personalul trenului a început să dea alarma și fiindcă era aproape de gara Palanca, a venit acarul de la semnal, paznicul și șeful de jandarmi, cari au pus pe fugă pe săteni.

Ceea ce a îndemnat pe acești locuitori la acest fapt, este mizeria care o îndură, căci lucrul în pădure a încetat, pămânr nu au fiindcă de abia au unde să locuiască.

Sînt femei cu câte 6 copii, iar bărbații lor concentrați, cînd au plecat nu au lăsat acasă nici cinci bani. Creditele sînt închise, porumbul e scump și din cît mai este se exportează în Ungaria; vite nu au, parte dintr՚înșii trăesc numai cu cartofi, iar cari nu au nici cartofi, sînt expuși să moară de foame.

Cred că se vor lua măsuri pentru a se da ajutor acestor nenorociți, din acest colț al țărei.”

Conducătorii țării au luat decizii pentru a preîntâmpina alte asemenea întâmplări.

În timpul războiului, autoritățile au făcut rechiziții pentru ajutorarea locuitorilor țării, care se găseau într-o stare grea, și nu aveau cum să se descurce. Se întâmpla însă, ca și în zilele noastre, unii factori de decizie să meargă pe cărări strâmbe. Iar cei care sufereau erau tot cei de la talpa țării, care se sacrificau pe front, iar familiile de acasă sufereau.

Și chiar dacă situația țării și a oamenilor era disperată, și pe atunci existau funcționari corupți, care se gândeau doar la propriile interese. Mai târziu, în același război, în M.O. nr. 30/8 mai 1916, găsim decizia Ministrului secretar de Stat la departamentul de interne, referitoare la cererea de revocare, solicitată de dl. prefect al jud. Bacău împotriva d-lui P. Popovici, ajutor de primar al comunei rurale Brusturoasa. Decizia a fost de revocare, ca urmare a judecării și condamnării acestuia, de tribunalul din Bacău. Faptele pentru care a fost judecat, erau mai multe acte de contrabandă. Poziția comunei Brusturoasa, cu granița pe teritoriul său, cu vama, făceau posibile asemenea fapte nedemne de un om pus la conducerea unei localități.

Gândindu-ne unde se putea întâmpla acest atac asupra trenului, pare că ar fi fost undeva la Monumentul de la Cuchiniș. Adică în pantă, dar și aproape de cabina de la gara din Palanca. Oricum, în Brusturoasa….

De Liliana Atomulese

Născută în Brusturoasa, pasionată de istoria locală.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You cannot copy content of this page