Pentru că în ultimele săptămâni am avut doar informații din istoria veche a satului, ar cam fi timpul să scoatem la iveală și câte ceva din zilele noastre. După cum vă imaginați, este greu de cuprins multitudinea de fațete ale vieții unui sat, însă în alte numere vom reveni cu alte și alte aspecte.

Dacă te hotărăști să faci o plimbare pe ulițele satului, mai nou numite străzi, vei descoperi cum arhitectura caselor își păstrează tiparul, chiar dacă aerul de modernitate își face simțită prezența. Vei putea vedea case vechi de 70-80-100 de ani, alături de unele de doar 10-20 de ani, dar care nu par nepotrivite privite împreună. Ele doar se completează unele pe altele, ca o mare familie care are și bătrâni, dar și tineri. Iar o familie, ar fi ciudată fără toate generațiile! Așa este și Brusturoasa, un sat viu, în care tinerii țin cont de părinți, de tradiție și datorită acestui fapt, satul va continua să existe alte sute de ani.  

Dacă ai și oaspeți, negreșit îi vei duce spre pădure, pe drumuri de munte. Superbe și uneori neștiute, case vechi, ori case noi, apar prin poieni, altele ascunse după liziere de brazi de pe coaste abrupte. Oricât v-am arăta diverse poze, nimic nu va egala priveliștea reală, parfumul înmiresmat al brazilor, aerul tare și curat din întregul sat. Și nu e de mirare că oricare om din sat, fie el plecat peste hotare, ori în altă zonă a țării, va tânji intens după aceste locuri binecuvântate. Nemaivorbind de alții care vin în vizită și se îndrăgostesc iremediabil de aceste locuri…..

Fiecare loc are o poveste, fiecare munte o legendă, în fiecare colț este o urmă din războaiele care ne-au brăzdat cu tranșee văile și vârfurile munților. Găsești tuneluri săpate în munte, unele ca adăposturi, altele făcute ca trecere în alte sate, pentru refugiere. Și mai găsești acei oameni care sfințesc aceste locuri. Care știu toate aceste povești, care cunosc toate cărările din păduri, toate traseele care pot fi parcurse cu mașina, ori cu bicicleta, ori doar cu piciorul. Unul dintre cei mai entuziaști și mai neobosiți căutători ai potecilor de munte, neîntrecut în a reda tot ce știe din bătrâni, tot ce a văzut în munți, este GEORGEL ABABEI. Și-a propus să refacă vechile drumurile de pe creste, care vin din vechime și au peste 150 de ani. Și cu siguranță va reuși, la cât de hotărât este, mai ales că are o seamă de prieteni destoinici, unul dintre aceștia fiind Mihai Suciu. Unul dintre drumuri este ,,Cărarea boierilor”, iar celălalt este ,,Drumul jidanilor”. GEORGEL își dorește cu înflăcărare ca tot ce înseamnă Brusturoasa, să fie păstrat, să fie valorizat și cunoscut, nu doar de către străini, dar mai ales de către tânăra generație. Începând cu copiii săi și mergând până la toți copiii și tinerii satului. Deja a făcut drumeții prin munți cu copiii din sat. Iar el trebuie doar întrebat…. și o lume de basm ni se deschide prin vorbele lui pline de pasiune.

Am adunat multe mărturii, de la bătrânii satului, dar și de la tinerii săi. Fiecare dintre acestea este valoroasă. De la bătrâni învățăm să judecăm lucrurile corect, iar de la tineri învățăm să vedem lucrurile cu ochii inocenței și speranței. Iată cum MIHAELA COVACI, o tânără frumoasă, talentată, deși plecată la studii în străinătate, și-a lăsat o parte din suflet acasă.

,,Acasă .… acest cuvânt stârnește multe amintiri, fiecăruia dintre noi. Pe mine  mă trimite cu gândul la casa părintească, locul unde am descoperit lumea pentru prima dată! Unde am făcut primii pași și am rostit pentru prima dată cel mai frumos cuvânt, „mama”. Cu timpul am început să fac cunoștință cu a doua familie, mai exact comunitatea din care făceam parte. Această comunitate despre care vă vorbesc sunteți chiar voi, locuitorii comunei Brusturoasa. Încă din primii ani de viață m-am simțit îndrumată, încurajată, protejată și ascultată. Datorită acestei comunități am reușit să ajung unde sunt acum! Aici am învățat să mă descurc în viață, am avut norocul să văd ce înseamnă cu adevărat  viața la sat, am văzut ce înseamnă să ai animale care să îți aducă zâmbetul pe buze. Pe scurt, am învățat ce înseamnă omenia, fapt care mi-a adus numai lucruri bune în viață. Pot spune, cu zâmbetul pe față, că sunt mândră să am rădăcinile în această comunitate, care știu sigur că nu va seca niciodată. Oricât de frumos, primitor și modern ar fi orice alt loc din această lume, pe care ajung să îl văd, ajunge sa fie comparat cu locul în care am copilărit, iar de fiecare dată Brusturoasa câștigă, deoarece acolo mă simt acasă. Cred că asta spune tot!” MIHAELA COVACI





Iată cum sună glasul sufletului îndrăgostit de satul său….Și multe ar mai de spus….. dar le vom spune! Cu răbdare și cu dragoste, vom parcurge istorii vechi, lucruri noi, iar din prezent vom căuta doar lucruri frumoase, fiindcă de lucruri îngrozitoare, e plină lumea.

De Liliana Atomulese

Născută în Brusturoasa, pasionată de istoria locală.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You cannot copy content of this page