Astăzi vom vorbi despre un subiect drag sufletului meu, anume despre EROI. Și, fiind vorba despre bunicii și străbunicii noștri, datorită cărora trăim pe acest pământ și mulțumită lor mai avem încă acest pământ românesc, se cuvine să ne aplecăm asupra acestor lămuriri și aduceri aminte. Din pagini ale arhivelor de stat, ori din cele ale monografiei întocmite de dl. învățător Nicolae Volmer, vom afla istoricul adevărat al Monumentului Eroilor din satul Cuchiniș. Monument care acum este căzut, oarecum, în anonimat dar și într-o stare de degradare provocată, pe de o parte, de luptele duse în al doilea război mondial, pe de altă parte de vandalizările făcute de răuvoitori, care au smuls plăcile de marmură. Și ce s-o fi întâmplat cu leul, care acum stă sfărâmat lângă postamentul său…

Din păcate, nu știm care să fi fost circumstanțele, dar acest monument a fost pierdut din lista oficială a monumentelor istorice. Acest lucru se poate să se fi întâmplat înainte de revoluție, fiindcă în ultimele zeci de ani nu mai figura în Brusturoasa nici un monument al eroilor. Probabil, din lipsa de comunicare cu instituțiile de resort. Acest lucru constituie o piedică majoră în demararea unor acțiuni care să permită reabilitarea sa. Deocamdată, dacă acest monument nu există nicăieri în acte, acest status nu permite nici o cheltuială legală, și se poate presupune că din acest motiv nu s-a putut interveni pentru refacerea sa. Toate demersurile care s-ar cere făcute, vor trebui să vină din partea Consiliului Local Brusturoasa. Desigur că va fi nevoie de documentații, de surse de finanțare, iar acestea par grele. Însă, de undeva trebuie început. Există o vorbă care spune că „cel mai lung drum începe cu primul pas”. Bine ar fi să facem acum acel pas, chiar dacă va dura mult până vom ajunge la capăt.

Prin bunăvoința d-lui dr. Valentin Ioan, specialist în cadrul Serviciului Județean Bacău al Arhivelor Naționale, am primit o poză a unui document din fondul Documentar cercetat la sala de studiu a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, referitor la monumentul de la Cuchiniș. Astfel de documente pot ajuta la reconstituirea istoriei, și pot permite reintroducerea sa pe lista monumentelor istorice din România. Iată ce scrie în acest document:

,,Pe frumoasa vale a Trotușului, pe urmele tranșeelor de pe fosta frontieră, pe platoul din vecinătatea gării Palanca, județul Bacău, în mijlocul Carpaților pitorești, în ziua de LUNI 17 IUNIE 1935, ora 10 dimineața, în prezența autorităților, a numeroaselor delegațiuni de foști combatanți din toate provinciile României Mari și a populației vecine, se va inaugura: MONUMENTUL ISTORIC

Început de armatele austro-ungare în 1918, dar terminat și transformat românește și simbolic, după pacea generală, de către un comitet de foști combatanți și mutilați de război, Români. Tot cu acest prilej se vor comemora și martirii îngropați în vecinătate: Lt. Emil Rebreanu (ardelean) spânzurat de unguri, sătenii moldoveni: Dumitru Roșu, Catrina I. Socaci, Mihai Țăranu, Tinca V. Matei și Neculai I. a Tomulesei, cari în Octomvrie 1916, au preferat tortura și moartea prin sabia vrăjmașului, de cât să servească drept „călăuze” contra fraților și patriei lor, precum și pomenirea vitejilor Locot. Grămadă Ion (bucovinean), Grănicerul Mușat (muntean) și alții căzuți ostășește în luptele de pe valea Trotușului, unde destinul a voit, ca fii ai tuturor provinciilor românești, să-și verse cu vrednicie, sângele frățesc pentru realizarea idealului unic: Întregirea Neamului Românesc, România Mare.                            Societatea Mutilaților Invalizi de Război

Cum să nu-ți tremure sufletul, citind aceste cuvinte! Cum au scos ei în evidență frăția tuturor românilor, care s-au jertfit unii pentru alții! Gândul că ei au murit, lăsând în urmă mii și mii de orfani, iar alții au rămas mutilați pe viață, te face să te gândești de două ori la ce le datorăm noi, lor.

Iar cuvintele scrise de dl. Volmer, trăitor al tuturor acelor evenimente, ne vor lumina și mai clar. El însuși era veteran de război. A căzut prizonier în 1942 la Cotul Donului, înrolat pe când era student și avea doar 22 ani, pentru ca apoi să petreacă 11 ani cumpliți în Siberia, fără ca nimeni să știe nimic de el vreme de 7 ani. După întoarcerea în sat nu și-a mai găsit părinții, care muriseră, iar casa le fusese distrusă. Cuvinte adevărate…..

[…..] Armatele inamice au fost oprite la dealul Șugura. Aici, vitejia ostașilor români a ținut în loc 2 ani de zile încercările dușmanului de a înainta spre Târgu-Ocna. […..] Populația s-a refugiat în satul Lucăcești, iar satul [Brusturoasa – n.n.] a fost complet distrus. La întoarcerea din refugiu, până la ridicarea noilor locuințe, sătenii au trăit în adăposturi improvizate, multe din bordeiele fostului front. În această perioadă de ocupație, în satul Cuchiniș, armatele maghiare au construit un monument, alcătuit dintr-un soclu de piatră, înalt de 3 metri, cu baza de 3/2 metri, pe care au ridicat un leu din piatră, cu botul spre Moldova, ce simboliza, probabil, eroismul armatelor lor cotropitoare. După război, în 1924, acest leu de piatră a fost coborât lângă soclu și montat cu botul spre apus. Pe soclu a fost ridicat un monument înalt de 3 metri, cu chipurile domnitorilor români: Traian și Decebal, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul și regelui Ferdinand. Sub chipurile acestor domnitori , pe părțile laterale ale soclului, au fost prinse plăci de marmoră albă, pe care erau scrise scurte date istorice despre domnitorii respectivi.

Relatarea d-lui Nicolae Volmer continuă: „Lângă acest monument, la aproximativ 15 metri distanță, în anul 1935, a fost ridicată o cruce din piatră, pe un soclu tot din piatră (înălțime aproximativ 2 metri, baza 1 mp) pe care a fost prinsă harta „România întregită”, turnată din bronz și pe care este scris: „Onoare și glorie sătenilor localnici: Dumitru Roșu, Tinca V. Matei, Mihai Țăranu, Catrina I. Socaci și Neculai I. Atomulesei, care în octombrie 1916 au preferat tortura și moartea prin sabia inamicului, decît să folosească drept călăuză inamicului, contra fraților și patriei lor”.  Foști combatanți români – Leorda 1935

Menționez că pozele au fost reproduse după manuscrisul „Monografiei școlii Brusturoasa” scrisă de dl. Nicolae Volmer, și sunt făcute în urmă cu foarte mulți ani, posibil chiar în 1935, oricum, înaintea celui de al doilea război mondial. Pe atunci încă mai exista crucea de deasupra hărții cu România Întregită, iar plăcile de marmură și leul de piatră încă mai erau la locul lor.

Acum, din tot ce am povestit aici, a mai rămas doar ce se vede….. Și cum să nu se răsucească în mormânt înaintașii noștri care și-au dat viața aici! Chiar dacă este complicat, chiar dacă unora nu li se pare necesar și nici important, copiii noștri trebuie să știe ce a fost în aceste locuri. Fiindcă altminteri, într-o bună zi, vor veni unii care să le spună altceva, poate că nici nu am fi români, iar ei, copiii, să creadă. Patriotismul trebuie sădit în suflete de când suntem mici, doar așa putem apăra ce este al nostru. Pentru că doar datorită LOR, TUTUROR STRĂMOȘILOR care s-au jertfit, mai suntem și putem spune deschis că suntem, ROMÂNI!!!

De Liliana Atomulese

Născută în Brusturoasa, pasionată de istoria locală.

3 comentarii la „Monumentul Eroilor – Cuchiniș”
  1. Cât de interesant și informativ acest articol! MULȚUMESC!
    Îmi amintesc Monumentul din vizitele anuale făcute cu scoala, de Ziua Eroilor, însă pe atunci nu ma interesa decât plimbarea și ziua liberă de la școală. După articolul asta simt ca trebuie sa revizitez locul, pentru a mă conecta cu locul asa cum trebuie. Păcat ca starea monumentului este in degradare… nu face parte din patrimoniul local? Probabil inca se poate salva/renova, să nu lăsăm istoria adevărată prada uitarii, motiv pentru alții să spună ca unele lucruri nu s-au întâmplat. Ce se poate face in aceasta privință?
    Monografia scrisa de invatatorul Volmer este accesibilă pentru public?
    Te îmbrățișez 🤗

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You cannot copy content of this page