Pentru unii dintre noi, mai trecuți prin viață, acest nume are o însemnătate. Pentru cei mai tineri, poate că nu… Ea era stră-străbunica mea, adică bunica bunicului meu. În această poză, care ar putea fi de prin anii 1895 – 1900, ea este cea din stânga. În dreapta se află sora sa Ioana ???, mai mare cu 16 ani, care avea să se căsătorească cu Maftei, probabil cel care avusese prăvălia din centrul satului.

Paraschiva era o femeie înstărită, care moștenise de la tatăl său, Toader Coman, o avere considerabilă. Adică pământ mult, în principal. Avea să se căsătorească cu Gheorghe Bânțu, care se pare că era de loc din Agăș. Din această căsătorie a rezultat un singur copil, pe care l-a chemat tot Gh. Bânțu. Soțul său a murit destul de tânăr, dar nu am aflat din ce cauze. Fiul său, Gh. Bânțu, căsătorindu-se cu Catrina, a făcut 9 sau 10 copii. Deoarece și fiul Paraschivei a murit mai de tânăr, a decis să înfieze doi dintre copii, pe Ionică Bânțu și pe Ghiță Bânțu, bunicul meu, dar având grijă și de ceilalți nepoți.

Pentru aproape toți cei din acest tabel am și alte informații, adică numele lor, cu cine s-au căsătorit, copiii lor, etc.
Cine dorește, poate primi informații, ori poate aduce noi detalii, care vor fi bine venite.
După nu știu câtă vreme, Paraschiva a hotărât să se recăsătorească, lucru pe care l-a și făcut. S-a recăsătorit cu Ioan Burlacu, care era și el tot din Agăș. Viața unei femei singure, care avea și mult pământ, era grea. Totul trebuia administrat. Din povestirile mamei mele, am aflat că Burlăcița, așa cum o știa toată lumea, avea foarte mult pământ, pe care l-a împărțit nepoților, pe măsură ce ei se căsătoreau. Avea doar boi 12 perechi, adică 24, plus vaci, multe oi, porci păsări, etc. Acestea trebuiau hrănite, făcut extrem de mult fân, arăturile lucrate, așa că avea nevoie de ciobani, de mulți argați care să facă toate aceste lucruri. Însă, se purta bine cu ei, fetele care se măritau și plecau de la ea din curte erau înzestrate ca și cum ar fi fost fiicele ei, băieții dar și fetele primeau viței, oi, la fiecare sfârșit de an. Cu toții erau îmbrăcați și încălțați de ea, plus că mâncau la aceeași masă cu ea în fiecare zi.
Pentru a putea scoate la capăt toate acele multe necesare, Burlăcița făcea primăvara împrumuturi la Banca Populară din Brusturoasa, pe care le plătea toamna. Vindea miei, viței, vaci, ori cine mai știe ce, pentru a putea plăti.
O asemenea gospodărie grea cerea mână de fier, dar și un tovarăș pe măsură. Ioan s-a ridicat la nivelul Paraschivei. Era deștept, participa la conducerea de atunci a comunei, fiind deputat. A trăit alături de Paraschiva până la bătrânețe. Se spunea că a murit de supărare, fiindcă în acel ultim an, a venit gerul devreme și a înghețat porumbul, bostanii, sfecla și ce mai era cultivat. Nu le mai rămânea hrană pentru iernat animalele, nici pentru a putea să mai facă rost de bani pentru bancă. Nu știu sigur dacă o fi fost chiar așa, însă așa este povestea din familie. Iată o poză cu Ioan Burlacu, la bătrânețe.

Paraschiva a trăit până în octombrie 1948. Avea 83 de ani. În 1944, pe când tatăl meu avea 4 ani, iar ea 79, au fost imortalizați de către un fotograf profesionist. Iată-i, frumos îmbrăcați, bunica Lența în stânga, ținând-o în brațe pe Coca, sora mai mică a tatei, bunicul Ghiță în dreapta, iar pe scaun Burlăcița, alături de strănepotul Culiță, tatăl meu. Cele două tinere din mijloc sunt niște prietene.

Despre povestea familiei mele, probabil ați mai aflat, din alte postări. Noutatea articolului de azi este însă, alta. Căutând lucruri prin arhive, am luat la un moment dat legătura cu d-na Elena Chiaburu, bibliotecar șef la Universitatea Al. I. Cuza din Iași, profesor, doctor, istoric, specialist în documente vechi, care mi-a trimis un link spre un site unde se pot găsi o imensitate de informații. Unele sunt scrise în alfabetul chirilic al limbii române, altele au început să fie traduse. Frumusețea a fost că, la primul document deschis, am găsit actul de naștere al Paraschivei Burlacu. Uimirea mea a fost maximă. Ce șanse puteau fi să găsesc exact acest înscris??!!
Am reușit să-mi dau seama peste ce am dat, însă nu l-am înțeles cu exactitate. Așa că am îndrăznit să o rog tot pe d-na Chiaburu să mă ajute cu traducerea. Ceea ce s-a și întâmplat, lucru pentru care îi sunt extrem de recunoscătoare.
Iată imaginea actului de naștere:

Iată și traducerea:

O poveste fascinantă! Și pentru că știu că mulți dintre voi, prietenii mei, sunteți interesați de istoria familiilor voastre, ori de alte lucruri interesante din vechime, o să vă las un link unde puteți căuta ce doriți.
https://www.facebook.com/genealogica.ro
Așa arată pagina de pe FB:


Născută în Brusturoasa, pasionată de istoria locală.