Nu demult, pe acest blog, publicam o pagină despre izvoarele tămăduitoare ale Brusturoasei. După cum spuneam în acel articol, cândva, înainte de Revoluție, găsisem o hartă a României, unde Brusturoasa figura ca stațiune balneo-climaterică. Și spuneam atunci că această informație mi se păruse ciudată, deoarece nu aflasem vreodată ca în satul nostru să fi fost vreun așezământ de tratare a bolilor. Acest lucru mă îndemnase la cercetări. Pentru ca mai apoi chiar să mai găsesc câteva informații în acest sens. Astăzi, o știre prezentată pe unul dintre canalele publice de televiziune, a scos la iveală detalii despre ce înseamnă apele minerale pentru România.

După cum se vede și pe această hartă, zona în care ne aflăm, este plină de izvoare. O bogăție dată de Dumnezeu, pe care ar trebui să o folosim, chiar dacă nu pentru bani.

Într-un interviu acordat de curând de către Andrei Dimitriu, directorul general al Societății Naționale a Apelor Minerale din România, acesta a spus câteva lucruri foarte interesante:

„România deține peste 60% din rezerva totală de apă minerală din Europa, fiind clasată, la nivel mondial printre țările cu cea mai mare resursă de ape minerale naturale. Pentru că este o resursă strategică a României, apa obține în această perioadă atenția de care are nevoie”. (sursa: https://www.luba.ro/apa-afacerea-viitorului-in-romania-interviu-exclusiv-cu-directorul-general-al-snam-andrei-dimitriu-nu-mai-vindem-doar-ap-dezvolt-m-o-afacere-integrat-n-jurul-apei)

O altă sursă media ne spune că în țara noastră există cca 2.500 de izvoare minerale. Dintre ele, un număr foarte mic sunt exploatate așa cum se cuvine, prin îmbuteliere, prin captare și consum curativ. Dacă ar fi exportată, apa minerală de la noi ar putea acoperi necesarul întregii Europe, pentru 25 de ani.

Așa că am revenit și eu asupra acestui subiect, scoțând de prin arhiva mea câteva informații foarte interesante, găsite în decursul căutărilor mele despre satul nostru.

Am aflat că în ianuarie 1906, prin Decret regal semnat de regele Carol I,  avea să ia ființă Institutul Geologic al României. Deși abia atunci a fost luată decizia oficială, geologii lucrau de ani de zile, încă din 1901, 1902, la studierea câmpiilor, dealurilor, munților, la colectarea de informații, toate necesare la buna cunoaștre a lucrurilor importante. În acest fel se făcea o cercetare sistematică și științifică a bogățiilor țării, locurile unde se află, plus multe alte detalii atât de necesare evaluării lor.

Ca urmare a acestor studii, în anul 1908 apărea vol I al Anuarului Institutului Geologic al României. În acest prim volum, se găsea Raportul Anual pentru 1906 – 1907, în care erau cuprinse câteva dintre zonele studiate de geologi. Aici am găsit niște evaluări uimitoare, pentru acele vremuri. De o acuratețe și de un profesionalism desăvârșit. Este de apreciat acest lucru, luând în considerare metodele prin care obțineau acele date, la modul empiric, fără nici un fel de tehnologie, fără mașini cu care să ajungă în diverse colțuri ale țării. Deci, cu atât mai valoroase.

Analiza exactă a straturilor din care sunt alcătuiți munții, felul rocilor, care conțin detalii extrem de tehnice greu de reprodus, ne vorbesc despre structura munților Tarcăului, din care fac parte și majoritatea munților din Brusturoasa. Iată un mic exemplu grăitor: „În valea Trotușului faciesul marnos-gresos al eocenului, este între Brusturoasa și Goioasa, mai ales pe partea stângă a văii unde șisturile mărnoase moi….”.

Însă nu doar aceste lucruri le putem afla, ci și informații despre apele din zona aceasta: „Isvoare sulfuroase, sunt foarte dese în zona gresului eocen din bazinul superior al Trotușului, ca de ex., pe păr. Șanțului și pe Ciughes, aproape de Palanca, pe păr. Camânca lângă Brusturoasa, pe păr. Șugura lângă Agășu, și pe partea stângă a Trotușului, la Preluci, aproape de gara Goioasa”.

După mai bine de 70 de ani, apărea o altă referire la apele din Brusturoasa, mai exact în almanahul „Scânteia” – 1979. Iată ce scrie acolo: „Există şi alte staţiuni balneoclimatice care dispun de factori naturali de cură şi au posibilităţi de tratament pe plan local. Dintre acestea, în ordinea alfabetică a judeţelor, amintim pe următoarele: (…) Judeţul BACĂU – BRUSTUROASA . Staţiune cu ape minerale, oligominerale, slab sulfuroase, folosite în cura internă. (…)

Desigur că mai sunt menționate și alte localități din județ:

„CIUNGET. Staţiune cu apă minerală alcalină, carbogazoasă, folosită în cura internă.

MOINEŞTI. Staţiune situată pe Tazlău, la 480 m altitudine. Apă minerală sulfuroasă, clorurată, bicarbonatată, sodică, calcică, hipotonă — folosită în cura externă în scop profilactic şi curativ”.

Așa că, relatarea noastră despre izvoarele tămăduitoare din Brusturoasa are acoperire, nu este doar o poveste de adormit copiii. cea a izvoarelor tămăduitoare, care se găsesc în număr mare pe toate dealurile și la margini de pădure, chiar în satul nostru.

Apele din munții aceștia, sunt cunoscute cel puțin de la începutul secolului trecut. Doar noi se pare că le uităm.

De Liliana Atomulese

Născută în Brusturoasa, pasionată de istoria locală.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You cannot copy content of this page