În călătoria mea prin Brusturoasa de demult, ori mai de curând, am cam evitat perioada comunistă, din motive evidente pentru cei contemporani cu mine. Poate că acei cititori mai tineri, care vor avea niște nedumeriri asupra acestor cauze, prin acest articol își vor clarifica ce însemna să trăiești totul, la comandă politică. De la ce mâncai, unde lucrai, ce productivitate trebuia să ai și până la ce melodii trebuia să cânți, acestea trebuind să slăvească regimul.

Absurditățile sistemului comunist, cenzura care tăia orice ar fi făcut referiri la perioada de dinaintea instalării „tovarășilor”, erau aspre. Și abaterile erau înfierate negreșit, în ședințele de partid, la gazeta de perete, ori în presă, pentru ca „vinovatul” să fie cât mai cunoscut și făcut de rușine. Existau și pedepse, cea mai mică fiind „votul de blam”. Urmau alte sancțiuni, sfârșind cu excluderea din partid, măsură care ducea la marginalizarea socială a celui în cauză.

Din păcate, acea perioadă cumplită are atât de multe aspecte neplăcute, încât ar trebui să scriem cărți întregi. Aceste cărți, deja au fost scrise de alți nefericiți care au suferit bătaia de joc a comuniștilor, unii trecând prin adevărate tragedii, nu doar rușinarea într-un ziar.

Noi vom afla astăzi doar despre cum se desfășura acea „muncă culturală”, obligatorie în toate comunele și orașele din țară. Aveau, nu aveau talent, cetățenii trebuiau să presteze pe tărâm artistic. Dacă stăm să ne gândim, chiar și celor talentați le-ar fi fost necesare niște studii de profil. Brigăzile artistice de agitație erau nelipsite din orice instituție. În textele lor erau condamnate timpurile trecute, satirizate faptele reprobabile.

Așa găsim în ziarul „Steagul Roșu” din aprilie 1956, un articol care dădea cu biciul în cei care nu se ridicau la nivelul cerut de partid.

Astfel aflăm că „activiștii culturali sînt conștienți de rolul formațiunilor artistice în ceea ce privește contribuția căminelor culturale la procesul de muncă pentru construirea socialismului.”

Și dacă nu făureai socialismul, era de rău: „Trebuie arătat totuși că unele conduceri ale căminelor culturale și unii instructori artistici — de cor, joc, brigăzi, n-au depus suficientă stăruință în ceea ce privește recomandarea repertoriului, necesar a fi axat prin conținut pe problemele cele mai actuale. Așa se face că unii soliști muzicali, ca Silvia Cojocaru — Plopu, Gavrilaș Teodor — Brusturoasa, Crăciun Aneta — Asău, au interpretat cîntece al căror conținut nu numai că nu folosește educării socialiste a maselor, dar uneori chiar dăunează formării gustului artistic sau moralei noi muncitorești. (Firicel de telegraf, Marie bărbatu-ți vine, Fie-i calea mărăcine).”

„E necesar ca dirijorii corurilor să studieze și să pregătească pe soliști cu cîntece din acele recomandate de Casa Centrală a creației populare. Faptul că tovarășii din Dărmănești s-au mulțumit cu prezența la cor a numai 25 de oameni din cei aproape o sută pe care-i are corul, de asemenea trebuie să dea de gîndit secției culturale raionale Moinești, spre a nu se ajunge la lichidarea unor formații care au constituit mîndria raionului, cum s-a întîmplat și cu corul din Cotumba-Agăș, azi complet destrămat.” (….)

„Nu mai vorbesc de faptul că se acceptă ieșirea pe scenă a unor formații care torturează pur și simplu legile armoniei, cum a fost cazul cu un trio prezentat de Lapoș sau cu formația celor șase fluierași din Brusturoasa, fluierași care dacă ar primi un ajutor efectiv, dotați cu fluiere de aceeași tonalitate, ar putea da concerte interesante.”

Vă puteți imagina cum, după asemenea abordare a unor aspecte din această „muncă culturală”, care era mai degrabă o muncă silnică, prea puțini oameni își mai doreau să participe de bună voie la vreun fel de activitate. Activiștii de partid nu voiau să păstreze tradițiile, ci voiau doar să se folosească de acest pretext pentru a îndoctrina masele, în scopul educării socialiste. O poveste neplăcută care a durat peste 40 de ani grei.

De Liliana Atomulese

Născută în Brusturoasa, pasionată de istoria locală.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You cannot copy content of this page