Periplul nostru prin meandrele istoriei locale ne-a dus spre un subiect neașteptat: haiducii. Acest nume, de haiduc, poate fi controversat. Unii l-ar folosi mai bine pe cel de tâlhar, alții pe cel de haiduc, totul depinzând de perspectiva din care sunt privite lucrurile. Autoritățile acelor vremuri nu ar fi recunoscut niciodată că acei tâlhari porneau acea luptă împotriva nedreptăților sociale, ori că făceau și fapte bune. Din punct de vedere legal săvârșeau o greșeală, dar din punct de vedere moral și uman aveau cumva, alte drepturi. Iar posteritatea se pare că reține corectitudinea morală și umană. Așa încât, despre haiduci, omul de rând își va aduce aminte cu drag și le va păstra acea aură romantică, deși erau și ei niște oameni obișnuiți, supuși greșelilor ca oricare alt om.

Una din legendele adevărate ale zonei, ne povesteşte despre haiducul Bălan. Întâmplările legate de el sunt multe, altele nu le vom afla niciodată, dar cele pe care le-am aflat sunt demne de un adevărat haiduc. Informațiile pe care le aflasem inițial, de la oamenii satelor, era că ar fi hălăduit prin munții noștri, dar și prin cei din Neamț. Poate că această imagine îl reprezintă chiar pe el. Or, ne putem imagina că ar putea fi el.

Prima întâmplare pe care o aflasem despre Bălan și pe care am descris-o în volumul „La Porțile Neamului”, este cea legată de Ileana Cojocaru (bunica d-lui director Dumitru Cojocaru) și este aflată de la urmașii săi. Povestea ne spune că Neculai Popovici Cojocaru a plecat la război, lăsând acasă nevasta, pe Ilinca, cu 5 copii. Când s-a întors într-o permisie şi-a găsit copiii tocmai pe la Comăneşti, undeva într-o colonie, deoarece mama lor murise, nu ştim din ce motive. Deoarece nu putea să-i lase de izbelişte, a găsit o altă femeie, văduvă, având şi ea copii, i-a adus acasă pe toţi şi a plecat înapoi pe frontul Primului Război Mondial. La întoarcerea într-o altă permisie, situaţia era şi mai rea, găsind-o şi pe a doua femeie moartă. Și de data aceasta, a aflat o altă femeie, care avea şi ea copiii ei, pe care a adus-o acasă. Din nefericire, și a treia nevastă a avut aceeași soartă, pentru că în acele vremuri bântuia tifosul, foametea, iar medicamente nu existau. Așa încât a căutat o a patra femeie cu care să împartă greutățile. Așadar, cea de a patra soție, Ileana, văduvă şi ea cu un copil, ajunsese să crească 17 copii. Împreună au mai făcut şi ei încă 3 copii. Ca o paranteză, aceşti fraţi de conjunctură s-au crescut unii pe alţii, iar pe măsură ce creşteau şi se căsătoreau, îşi luau unul sau doi fraţi cu ei şi-i creşteau. Chiar şi fără apariţia în poveste a haiducului Bălan şi tot este fenomenală această saga de familie. Iată că, Bălan ştiind că familia Cojocaru este mai înstărită, a venit cu gând să fure ceva. A intrat în casă şi a văzut o mulţime de copii, adunaţi în jurul unui biet ceaun cu lapte. A întrebat ce se petrece acolo şi a aflat de aceste întâmplări. Impresionat de această poveste, în loc să mai fure ceva, a plecat şi s-a întors cu un sac de făină, alimente şi cu ce-o mai fi putut el găsi.

Până aici, totul era oarecum, la rang de poveste, fără să fi găsit acel martor viu. Deși am găsit consemnările istoricului Eugen Șendrea, care venise în Palanca anilor 1980, să îi ia interviu lui Anițoaie, care se pare că bântuise prin munți cu Bălan. Iată că, spre deosebire de momentul în care scriam cartea despre Palanca, acum, paginile ziarului „Opinia” din anul 1928, (sursa: Arcanum.com) mi-au oferit acea probă care ne lipsea. Și cel mai interesant lucru este că, întâmplarea se petrecea chiar la Brusturoasa, în vremea preotului Gheorghe Hanganu.

În folclorul local, nescris, circulă multe alte isprăvi ale haiducului Bălan. O altă întâmplare ne spune despre îndrăzneala de care dădea dovadă Bălan atunci când acţiona în incursiunile sale. Într-o bună zi îi trimise răspuns unui bogătaş că va veni la el să fure ceva. Acesta, panicat, a anunţat jandarmii, care s-au adunat în ziua anunţată în jurul casei vizate. Bălan, s-a îmbrăcat cu haine de ofiţer, a venit călare foarte liniştit, a trecut printre jandarmi, ba chiar a şi vorbit cu ei, spunându-le să fie cât mai vigilenţi. A intrat în casă, a încuiat uşa, l-a legat pe stăpân, şi a furat ceea ce dorise. La plecare i-a spus păgubaşului că după cum se vede, el, Bălan, e om de cuvânt. A plecat la fel cum venise, liniştit, salutându-i pe jandarmi. Aceştia l-au găsit ulterior pe stăpânul casei legat burduf, şi abia atunci şi-au dat seama că fuseseră păcăliţi.

Nu știm ce va fi făcut părintele Hanganu cu banii, cert este că el a anunțat autoritățile, iar de acolo informația a ajuns în presa vremii. Putem doar spera că destinația lor nu a fost schimbată.

După cum veți putea citi în paginile cărții mele „La Porțile Neamului”, acest Bălan avea să își găsească sfârșitul prin trădarea unui tovarăș de haiducie, acel Anițoaie zis „Limbru”, din Palanca. Deși în mărturisirile pe care i le făcuse istoricului Eugen Șendrea el nu a recunoscut acest lucru, conform spuselor sătenilor, se pare că Limbru avea să îl asasineze mișelește, pe o punte îngustă, neavând curaj să-l înfrunte în față. Și asta pentru o recompensă pusă pe capul său de către autorități.

Știre de ultimă oră!!!!

Iată cum un articol de blog, scoate la iveală noi informații! După doar câteva zeci de minute de la postare, domnul Dumitru Vasile Popovici din Palanca, vine cu o corectură. Lucrurile le știe de la bătrânii din sat, el fiind consătean cu Anițoaie. Așadar, Anițoaie a fost încorporat, așa încât Bălan a fost nevoit să își caute un alt tovarăș de tâlhărie. Acestuia i se zicea „Țurlanul”, și de fapt acesta l-a omorât pe Bălan!

V-am lăsat ambele variante, pentru ca să vedeți și dumneavoastră meandrele și capcanele cercetărilor prin coridoarele timpului….

De Liliana Atomulese

Născută în Brusturoasa, pasionată de istoria locală.

Un comentariu la „1928 – Un haiduc în Brusturoasa”
  1. Dacă acest personaj legendar , a poposit și în zona noastră, se pare că misiunea lui nu prea avea granițe .
    O incursiune în istoria locală foarte interesanta !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You cannot copy content of this page