Astăzi am decis să revenim asupra unor informații deja publicate în urmă cu câțiva ani. Cu siguranță că mulți dintre dv. ați cumpărat și citit această broșură, însă este posibil ca unii consăteni să nu știe ce pot afla din ea.

Deși în această broșură despre Parohia Brusturoasa, apărută în anul 2021, sunt scrise multe lucruri interesante, ele stau închise între acele coperți și, în graba noastră zilnică, uităm că uneori se adună niște ani peste acele întâmplări descrise acolo.
Din fericire Andrei Balaj, acest tânăr inimos, care nu uită să cerceteze, a remarcat că biserica din Brusturoasa are de sărbătorit ceva.

Nu este ceva nemaiauzit dar, pentru comunitatea noastră ortodoxă, este ceva demn de remarcat. Andrei a mai adăugat niște informații necunoscute, noi și foarte interesante, el dând dovadă de seriozitate în tot ce face pentru satul său. Iată ce scrie Andrei, într-un text pe care am decis să îl pun pe blogul care își propune să reprezinte Brusturoasa.
„100 de ani…..
100 de ani de când. pe Valea Trotușului, un sunet melodios acompaniază cântecul naturii.
Fie în zile de sărbătoare, fie în duminicile obișnuite, cu toții auzim o melodie armonioasă. Aceasta vine din turla bisericii din Brusturoasa. Știm că în acel turn se află niște clopote, trei la număr, însă nu toată lumea știe povestea lor. Deși toate trei au câte o poveste, astăzi vom vorbi despre clopotul mare, care anul acesta împlinește 100 de ani, acest lucru făcându-l un subiect interesant de discuție.

Pe când părintele Gheorghe Hanganu era preotul parohiei Brusturoasa, misiune pe care a îndeplinit-o cu mare har, peste satul nostru trecuse Primul Război Mondial, care lăsase în urmă distrugeri și sărăcie.
Iar povestea clopotului mare, a început în 1925, când o binecuvântare a lui Dumnezeu, s-a înfățișat prin câțiva oameni de bună credință, locuitori ai satului. Era vorba de Petrea Ababei împreună cu soția sa, Marghioala și Ioan Bradu împreună cu soția sa, Elena. Aceste două familii, în memoria fiicelor Ileana și Catrina, au ales ca un clopot sa le amintească de chipurile fetelor.

Biserica, la momentul acela, avea deja două clopote, care și astăzi sunt în turnul-clopotniță. Masivul de 300 de kilograme, a fost turnat la București, la fabrica de clopote Oituz, turnătorie de mare prestigiu la acea vreme. Este acordat în nota Do#, potrivindu-se perfect cu celelalte două clopote, acordate în notele Mi și Re. Este unul dintre cele mai mari clopote de pe Valea Trotușului, fiind întrecut doar de câteva. De asemenea, coroana clopotului are 8 chipuri de îngeri, gura acestuia este împodobită cu flori și pe marginile acestuia sunt inscripționate numele donatorilor. Jugul clopotului este din fontă, cu inscripția ,,București- 1925″. Nu sunt foarte multe informații despre livrarea clopotului și sfințirea acestuia, însă vă pot spune câteva cuvinte despre procesul de montarea. Am aflat despre montarea clopotului de la un vecin, al cărui tată, copil fiind, a fost acolo, în curtea bisericii.
Aici sunt câteva dintre cuvintele bătrânului:

,,Pentru că era atât de mare, a trebuit sa fie demontat o parte din acoperișul turnului, fiindcă pe ferestre nu aveau cum să îl bage. S-au chinuit sa pună bârnele care să îl țină. Pe vremea aceea, nu erau multe macarale prin zonă, așadar părintele Hanganu a așteptat câteva zile până să vină cineva sa îi ajute. Oamenii aveau și un plan de rezervă, adică, sa construiască o schelă cu ajutorul căreia să ridice clopotul.”
Vedem că montarea nu a fost tocmai ușoară, însă, cu ajutorul lui Dumnezeu, au reușit să rezolve problema. După șaisprezece ani, România intra în război, granița cu Ungaria era mutată înapoi la Pasul Ghimeș. Comandamentul German a fost instalat în curtea bisericii iar înalții ofițeri au fost găzduiți de către localnicii mai înstăriți. Tatăl meu, mi-a spus o poveste acum câțiva ani, pe care a auzit-o de la bunica sa, iar aceasta sună cam așa (pe scurt):
,,Nemții, când au ajuns în Brusturoasa, s-au mirat de frumusețea locului, de gospodăriile oamenilor și de câte de bine era întreținută comuna. Aceștia erau uimiți de frumusețea slujbelor ortodoxe și de numărul mare de oameni ce erau prezenți. Iar printre soldații germani, era unul care lucrase la o turnătorie de clopote din Austria, iar el a insistat sa vadă clopotele. Uneori, chiar mergea să le tragă împreună cu clopotarul. De fiecare data era un moment de bucurie sa audă dangătul celor trei clopote.”
Doar că, fiind război, biserica a fost și ea la un moment dat victimă a luptelor, turla fiind destul de vătămată.
În turn încă se mai văd urme de gloanțe, unele au fost acoperite cu ciment, altele au rămas. Clopotele nu au fost afectate de război, deși un proiectil german, de mici dimensiuni, a lovit turnul în partea de vest.”
Această relatare a lui Andrei a fost ilustrată, după cum v-ați dat seama, chiar de către el. Talentul său de desenator, îl ajută să descrie și prin imagini cele povestite în scris.
Acestea fiind spuse, sper că aceste informații pe care vi le-am prezentat astăzi, să vă aducă noi cunoștințe despre clopotul mare, cât și despre biserică. Și să vă țină conectați la sufletul oamenilor din sat. Locuitorii știu mulțime de lucruri întâmplate de-a lungul vremii în sat, dar din păcate nu prea îi întreabă nimeni. Însă, o facem noi pentru voi, dragii noștri cititori. Și, vă rog, dacă știți asemenea povești dați-mi de știre. Le voi publica cu mare plăcere.

Născută în Brusturoasa, pasionată de istoria locală.
❤️