Mai înainte de a parcurge interesantul articol privitor la Brusturoasa anului 1903, ar trebui să aflăm câteva scurte informații despre ziarul în care a apărut, mai exact „ADEVĔRUL”, deoarece această publicație a avut o viață ca un râu învolburat. A apărut în 1871, la inițiativa lui Alexandru Beldiman, fiind acea voce care se străduia să îi facă dreptate lui Alexandru Ioan Cuza, în  detrimentul regalității nou instalate. Această opoziție i-a adus multe neajunsuri. Apariția publicației a fost blocată și chiar interzisă în mai multe rânduri, uneori pentru perioade de câțiva ani, dar și de zeci de ani. Desigur că și perioadele anilor de război au întrerupt apariția ziarului. În paginile sale semnau mari scriitori români, ca Tudor Arghezi, Demostene Botez, Cezar Petrescu, Gala Galaction și alții, acest lucru fiind o garanție a valorii sale. În anul 1951, comuniștii au interzis pentru totdeauna apariția „ADEVĔRUL”-ului.

Așadar, în iulie 1903, la pagina „ADEVĔRUL ÎN ȚARĂ”, găsim această relatare a unui eveniment petrecut în Brusturoasa, care la acea vreme încă mai cuprindea și Palanca, Ciugheșul și Popoiul.

Sursa: www.arcanum.com

Duminică 13 Iulie a. c. a avut loc în comuna Brusturoasa solemnitatea punereĭ pietreĭ fundamentale la noul local de şcoală din localitate. Foarte multă lume de prin împrejurimi şĭ-a dat întîlnire la Brusturoasa, care se bucură de una dintre cele mai pitoreştĭ poziţiunĭ de pe frumoasa şi bogata vale a Trotuşuluĭ. La orele 10 dim. trenul cu vizitatoriĭ sosi în gara „Elie Radu“. Pe peron aştepta primarul com. Brusturoasa [Panaite Roșu – n.n.] cu întreg consiliul comunal-învăţătorul cu eleviĭ şi o mulţime numeroasă de sătenĭ. De la gară toțĭ plecară la locul unde se construeşte noua şcoală. Aci se preparase un pavilion împodobit cu brad şi foarte artistic aranjat de d. architect Traianescu, conductor în serviciul technic judeţian.

Gara „Elie Radu”, cca 1905

La ora 11 a. m. d. primar al comuneĭ deschise serbarea prin cîte-va cuvinte bine simţite. Apoĭ părintele Hanganu oficiă sfinţirea apei, stropind cu aiazmă temeliile pe carĭ se va ridica noul locaş de lumină. După oficiarea serviciuluĭ divin, d. Ungureanu, învăţător în localitate, ţinu o alocuţiune foarte mult gustată de sătenĭ. D. învăţător într’o aleasă limbă populară puse în lumină rezultatele bine-făcătoare ale şcoaleĭ şi îndeamnă pe sătenĭ a-şi da copiiĭ la învăţătură, care este cea maĭ puternică armă în potriva lenevieĭ şi a sărăcieĭ.

În urmă d. învăţător citi pergamentul care consemnează pe vecĭ începuturile acestei şcoale ; pergamentul a fost semnat de toţĭ ceĭ cu ştiinţă de carte. A făcut mare impresiune asupra sătenilor faptul că fiiĭ lor şcolarĭ aŭ semnat cu propria lor mînă în acest act, pe cînd bătrîniĭ înălbiţĭ de grijĭ şi nevoĭ, strĕini de binefacerile şcoaleĭ, aŭ semnat prin punere de deget. A fost cea mai sugestivă lecţiune pentru elevi şi cel mai puternic îndemn pentru părințĭ de a-şĭ instrui copiiĭ. Pergamentul astfel întocmit a fost zidit în soclul şcoalei la intrare de d. Petru Radu, inginerul şef al judeţului.

Școala, așa cum va arăta în anii 1930

După aceasta avu loc o masă dată de comună invitaţilor, între carĭ d. inginer al judeţului, medic de plasă Văldeanu, d. conductor, d. primar din Moineşti Emil Crupenschi, preotul, învăţătorul şi maĭ mulţĭ sătenĭ. D. primar a ridicat primul toast pentru regele, regina şi întreaga dinastie. Apoi d. învăţător a toastat pentru d. ministru al instrucţiuneĭ, iar d. inginer al judeţuluĭ, pentru d. ministru al lucrărilor publice şi pentru d. prefect al judeţuluĭ. La ora 2 p. m., rusticul banchet, minunat prin simplitatea sa, terminîndu-se, toţi conmeseniĭ aŭ luat loc în trăsuri şi aŭ pornit în sus pe Trotuş la Palanca, unde o altă serbare îi aştepta.

Pe malul drept al Trotuşuluĭ, la revărsarea Ciughieşuluĭ, sălbatec torent de munte se află cătuna Palanca, departe doi kilometri de frontiera Austro-Ungară. În această cătună există deja o şcoală după nouile tipuri. Pentru sporirea fondurilor cantinei şcolare s’aŭ organizat o escursiune şi un bal de către d. Vasilescu, şeful vămei, d. Pavlov, învăţător, şi d. Baloiu, funcţionar vamal, cu concursul autorităţeĭ comunale din Brusturoasa. Toată lumea ce azistase la solemnitatea de la şcoala din Brusturoasa a venit şi la Palanca. În afară de aceasta aŭ venit foarte mulţĭ vizitatorĭ din Tg.-Ogna, Moineştĭ, Comăneştĭ şi chiar din Ungaria. În special de la Ghimeş sosit-a foarte mult public.

Escursiunea s’a făcut pe un munte din faţa satului Palanca şi a fost foarte bine organizată. Pe o coastă foarte repede a munteluĭ, la înălţime de aproape 100 metri de la albia Trotuşului, eraŭ preparate maĭ multe chioşcuri de brad unde se putea servi escursioniştilor de ale mîncăreĭ şi băutureĭ. O orchestră de 10 persoane adusă anume din Bacăŭ delecta cu frumoase arii naţionale pe vizitatorĭ. Într’o poiană verde, înconjurată de brazi mari şi frumoşi săteniĭ jucaŭ hora şi bătuta fără nici o grijă de lunecuşul pajişteĭ înclinată şi foarte greŭ de urcat. Hora legată de flăcăĭ voinici şi fete zdravene se învîrtea mereŭ, cînd la dreapta, cînd la stînga, coborînd şi suind într’una coasta muntelui.

Petrecerea la munte a durat pînă la ora 7 p. m., cînd escursioniştiĭ s’aŭ coborît spre a lua parte la balul din sălile şcoaleĭ. De la orele 9 seara şi pînă la 5 dimineaţa s’a dansat şi petrecut în cele maĭ bune condiţiuni. Printre escursioniştĭ şi dansatorĭ cităm: familiile Spiridon, Renerdt, Ţintă, Pavlov şi lscu ; d-niĭ Vasilescu, Baloiu, Roşu, Vlasie, Ghineţ, Schiller etc. La orele şase cea maĭ mare parte din excursionişti aŭ plecat spre Comăneştĭ, Moineştĭ şi Tg.-Ocna, ducînd plăcute amintiri de această frumoasă serbare cîmpenească şi mulţumind d-luĭ Vasilescu, licenţiat în drept, vigilent şef de vamă şi destoinic organizator al acestei serbări de binefacere.

De Liliana Atomulese

Născută în Brusturoasa, pasionată de istoria locală.

6 comentarii la „Brusturoasa – în presa vremurilor – 1903”
  1. Frumoase cuvinte, din vremuri demult apuse, despre fapte și oameni cu viziune și gândire constructivă.
    Citesc și mă minunez cum, în prezent, oameni cu diplome nu sunt in stare sa articuleze două vorbe, nu au viziune și nici capacitatea de a pune în slujba comunității bruma de învățătură pe care au primit-o în școală…
    Interesant este că pe atunci zona se chema VALEA TROTUȘULUI și nu Valea Muntelui, cum ne tot este pus pe tapet și în scripte oficiale în ziua de astăzi.
    Felicitări pentru ideea de a ține acest blog, mi-ar face o deosebită plăcere să vă cunosc și personal, poate la o viitoare șezătoare.

      1. Locuri și oameni frumoși au fost dintotdeauna pe aceste meleaguri !
        Respect autoarei acestui proiect de înaltă vibratie !
        Succes !

  2. Dintr-o vreme in care viata avea alt ritm si parcă mai profunde si mai vrednice valori,iată,răzbat până la noi stiri de peste un veac,cu frumoase,calde si prețioase „aduceri aminte”.Felicitări pentru frumosul dumneavoastră demers,drum bun si rodnic pe calea dezvăluirilor de noi mărturii,dorindu-vă,să vi se alăture noi si vrednici”căutători de comori”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You cannot copy content of this page