Numele generic de ie, la noi, în zona superioară a Văii Trotușului, este altfel știut. Aici, dintotdeauna, cămeșa a fost și va fi mereu apelativul sub care este cunoscut acest obiect de îmbrăcăminte. Bunicile noastre le purtau cu aceeași mândrie, cu care le purta și regina Maria.
Ziua iei românești a fost aleasă, nu întâmplător, într-un anotimp în care florile ne asaltează din toate părțile. La fel cu infinitatea frunzelor și florilor din natură, cămășile noastre populare uimesc de fiecare dată prin imensitatea numărului de modele, prin frumusețe și prin eleganță. Ziua Universală a Iei (Ziua Iei) este sărbătorită în fiecare an în 24 iunie. Este o iniţiativă a comunităţii online „La Blouse Roumaine”, fondată de Andreea Tănăsescu (2012), care a propus ca această dată, când are loc sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul şi cea străveche a Sânzienelor şi Drăgaicei.

Ziua Universală a Iei a fost recunoscută oficial, pentru prima dată în lume, în 2015, prin Proclamaţia emisă de către primarul capitalei americane Washington D.C, Muriel Bowser, la iniţiativa lui Bogdan Banu, fondatorul organizaţiei Romanians of D.C, cu sprijinul comunităţii româneşti şi al Ambasadei României în Statele Unite ale Americii. În prezent, această zi este sărbătorită în peste 50 de țări și în peste 300 de localități, în afară de sutele de localități din România.
Pozele care sunt prin toate familiile din sat, redau exact acest aspect. Atunci, pentru momentul imortalizării în fotografie, era îmbrăcată cea mai frumoasă cămeșă. Iat-o sus, în dreapta, pe d-na Stoian, tânără elevă a Școlii Normale de Fete, alături de mama sa, de mătușile și verii săi, îmbrăcate în frumoase costume populare. Uniforma elevelor era costumul popular, nu exista altă variantă. Imaginea se regăsește pe coperta cărții scrise de d-na Ecaterina Crețu, după cum se vede pe banderolă.

De altfel, în toată țara, costumul popular era uniforma elevilor, după cum se vede și în această poză din anii 1935 – 1938, de la școala Brusturoasa.

Oricum, indiferent de locul, ori de momentul zilei, sau de rangul zilei, adică zi de lucru ori de sărbătoare, cămeșa noastră era la loc de cinste. De fapt, acestea erau singurele bluze pe care le aveau. Pe care și le făceau singure, începând de la semințele de cânepă și in, la tors și apoi la țesut. Urma desigur croitul și cusutul modelului. O muncă tare grea, care dura o iarnă întreagă. Asemenea cămăși, pentru zilele de lucru, erau extrem de simple, cu foarte puțin model. Doar pentru zilele de sărbătoare, femeile și fetele își sacrificau nopțile cosând modele migăloase și superbe. Pe acestea nu se îndurau să le poarte la prășit ori la adunat.
Am găsit în familia mea mai multe poze ale dragilor noastre bunici și străbunici. Toate purtând cu plăcere și mândrie cămeșile cusute de mâna lor. Iat-o în stânga, pe stră-străbunica mea, Burlăcița. Poza ar trebui să fie de prin anii 1885-1890. Ea poartă o cămeșă superbă. De remarcat că într-o mână are un buchet de flori, iar în cealaltă o batistă cusută cu motive tradiționale. Alături este sora sa mai mare.

Și în altă poză o regăsim tot pe ea, alături de bunicii mei care au deja copii, pe tatăl meu și pe mica lui soră. Anul este 1944, iar stră-străbunica are deja 75 de ani, urmând să mai trăiască încă vreo câțiva ani. Nu-i lipsește batista din mână, încât se pare că aceasta era o modă. Toate femeile din poză sunt îmbrăcate la fel, cu cămeși cu motive naționale.

Pentru a întări cele povestite în articolul de astăzi, vă mai adaug câteva poze în care puteți găsi aceste frumoase cămeși.




Poze ar mai fi, însă ideea pe care vrem astăzi să o subliniem, este că noi, cei de astăzi, trebuie să readucem la viață acest port popular atât de important pentru identitatea noastră. Fiindcă, după cum se vede, părinții noștri nu se rușinau să îl îmbrace.
Drept să vă spun, eu care în diverse împrejurări îmbrac aceste straie, am un sentiment greu de descris. Capăt o stare de bine, mă simt importantă și specială, dar mai ales, simt că le dăruiesc străbunilor acea recunoaștere și acceptare, acel respect pe care îl datorăm cu toții celor care ne-au dat viață.

Așa că, la finalul acestui articol, vreau să vă reamintesc despre evenimentul creat de Șezătoare Brusturoasa, marți 24.06.2025, de Ziua Iei. Atunci, la ora 17.00, vă așteptăm la Muzeul familiei Rodica și Tomița Coman. Acolo veți putea vedea o importantă colecție de cămăși naționale de la noi din sat, dar și din alte zone ale țării. Le veți putea cunoaște pe doamnele care nu au uitat tradiția, fie ele din Brusturoasa, fie de la Șezătoarea Palanca.
Nu ezitați! Veți petrece o după amiază pe care nu o veți uita curând!

Născută în Brusturoasa, pasionată de istoria locală.